Extremele se ating?

Ar fi frumos…

Pentru ca tocmai m-am intors din Copenhaga unde, pe langa civilizatie (surprinzator, nu?) am dat peste urmatorul articol:

Copenhagen to convert churches into nurseries

Articol care ne povesteste cum pe meleagurile vikinge bisericile se cam inchid si consiliul local din Copenhaga a decis ca ar fi bune prentru centre de tineret si crese (in privinta centrelor de tineret ei au alta definitie decat alte tari europene, in astfel de centre tinerii avand acces pana la 18 ani, mutandu-se apoi in ceva ce seamna a centre culturale).

Asta in timp ce pe meleagurile dambovitene nu e colt de strada unde sa nu se fi pus vreo piatra de temelie pentru o noua biserica/bisericuta. Si nu din vreo nevoie arzanda de spiritualitate si comunicare cu cerul a enoriasilor ci pentru pamantescul “coledzi” fara de care niciun popa nu e popa destul…

imagini din Romania (ciudat cum la un Google search pe imagini cu topic "imagini din Romania", cea de mai sus apare printre primele...)

Ar fi bine daca extremele s-ar atinge.

Dar nu e asa… Pentru ca directia pe care mergem noi in privinta lacaselor de cult este doar una dintre foarte multele (din ce in ce mai multe) care sunt total opuse in Romania fata de tot ce este la vest de noi.

Oare ce cautam noi in Europa?

Sau poate o avea nevoie si Europa de o gradina zoologica unde sa-si duca copii sa le arate maimuta si copacul din care stramosii au coborat…