jump to navigation

Homo bricolaticus şi voinţa poporului Martie 19, 2010

Posted by atitudini in Doar malu' Dambovitei.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,
trackback

Mai întâi să lăsăm să vorbească imaginile cu ultima specie apărută în regnul animal:

HOMO BRICOLATICUS


Homo bricolaticus (Mai sunt numiti: oile Domnului, masa de manevra, prostime etc.)

Homo bricolaticus (Mai sunt numiţi: oile Domnului, masa de manevra, prostime etc.)

Homo bricolaticus (aici s-a nascut proverbul "a muri inghesuit la pomana")

Homo bricolaticus (aici s-a nascut proverbul "a muri inghesuit la pomana")

Homo bricolaticus (Visul lui e o drujba, un aspirator si o bormasina)

Homo bricolaticus (Visul lui este sa aiba o drujba, un aspirator si o bormasina)

Homo bricolaticus (desi urca pe o craca superioara, coboara pe scara evolutiva)

Homo bricolaticus (desi urca pe o craca superioara, coboara pe scara evolutiva)

Homo bricolaticus (ei au decis, după o profundă judecată, că României îi va fi mai bine cu un parlament unicameral)

Homo bricolaticus (ei au decis, după o profundă judecată, că României îi va fi mai bine cu un parlament unicameral)

Homo bricolaticus (deasemenea, au realizat că vor beneficia de mai multe găleţi de vopsea lavabilă dacă vor fi mai puţini deputaţi)

Homo bricolaticus (deasemenea, au realizat că vor beneficia de mai multe găleţi de vopsea lavabilă dacă vor fi mai puţini deputaţi)

Homo bricolaticus (deşi naiv, vorbele sale sunt pline de esenţă: CRIMINALII LUMII! CRIMINALI!)

Homo bricolaticus (deşi naiv, vorbele sale sunt pline de esenţă: CRIMINALII LUMII! CRIMINALII! - şi democraţia poate cădea victimă)

Homo bricolaticus (Aspectul exterior poate înşela. Esenţa este însă aceeaşi - cine nu ar muri la coadă pentru o primolă ieftină?)

Homo bricolaticus (Aspectul exterior poate înşela. Esenţa este însă aceeaşi - cine nu ar muri la coadă pentru o primolă ieftină?)

Din păcate, această specie este frecvent confundată cu HOMO SAPIENS.

Confuzia duce la situaţii precum cea de anul trecut când atât HOMO SAPIENS cât şi HOMO BRICOLATICUS şi-au exprimat prin vot părerile asupra chestiunii modificării constituţiei.

Efectul este însă pervers. Modificările generate atunci vor afecta doar lumea lui HOMO SAPIENS.

Lumea lui HOMO BRICOLATICUS va rămâne la fel. Această specie nu intersectează niciodată cu probleme legate de democraţie, valori, drepturi, obligaţii, libertăţi. Această specie îşi găseşte fericirea şi sensul existenţei în găleata de lavabilă, drujba cea de toate zilele, bormaşina multifuncţională şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă – primola colorată.

Lumea lui HOMO SAPIENS este cea care va avea de suferit însă. Şi pe el îl invit să se gândească, să găsească calea de comunicare şi să creeze acel mesaj capabil să inducă la HOMO BRICOLATICUS un comportament ce să nu mai afecteze lumea lui HOMO SAPIENS… Poate chiar acţiuni capabile să imbunătăţească această lume pe care, vrând-nevrând, cele două specii o împart!

Comentarii»

1. Toni - Martie 19, 2010

Să-ţi spun ceva. În lecţiile de regie ale lui Stanislasky, consemnate de Goncearov, unul dintre trucurile cele mai simple pentru a distrage atenţia de la ceva şi a o focaliza la altceva este să laşi să cadă un pumn de mărunţiş pe scenă.
Nu există un sunet mai ademenitor pentru Homunculus ăsta pe care-l descrii decât cel al monezilor zornăind şi oferindu-se spre colectare. Reţine, nu foşnetul bancnotelor, nu, ăsta e prea discret pentru puterea lui de percepţie.
De altfel, ani de zile vedeam imagini de-astea la TV şi ne întrebam ce-i poate mâna pe disperaţii ăia în luptă…
Ei bine, acum avem şi răspunsul!
Nu că nu l-am fi intuit…
Era şi bancul ăla, cu pescarul care prindea peşte după peşte, spre exasperarea altuia, mai ghinionist. Ăsta din urmă îl abordează pe primul, întrebându-l cum naiba face, că lui nu-i iese nimic.
– Secretul e în râme, zice primul. Eu bag două sârme în pământ, le cuplez la o priză şi uite ce râme grase scot!
A doua zi, pescarul ghinionist apare cu capul bandajat, piciorul în ghips şi mâna în eşarfă, văitându-se.
– Lăcomia, lăcomia…
– Ce-ai păţit?
– Lăcomia, lăcomia… Am făcut cum m-ai învăţat!
– Şi?!
– Lăcomia, lăcomia… La început, au ieşit nişte râme groase, de m-am şi speriat.
– Şi?!
– Lăcomia, lăcomia… Nu m-am oprit. Au început să iasă coropişniţele…
– Şi?!
– Lăcomia, lăcomia… Am continuat… M-am trezit cu popândăii şi cârtiţele…
– Ei, şi?!
– Lăcomia, lăcomia… Ei bine, la urmă au ieşit minerii!!!!
Bancul ăsta e dinainte de 1990. Nu mai vorbesc de 2010!
De unde se vede că bancurile sunt un fel de proverbe urbane, de spiţă mai nouă…

2. Baiatul Ciudat - Martie 19, 2010

ce sa le ceri romanilor …

3. Lilick - Martie 19, 2010

Nu-mi vine sa cred ca domnul ala a stat la coada poate de la 3 dimineata, ca sa prinda primole ieftine. Pentru ce ii trebuiau? Pai, asa cum a spus chiar el: sa le ofere prietenilor, sa le pliveasca, sa le contemple….😆

4. octavpelin - Martie 19, 2010

Manuel,trist cand vezi disperarea din ochii oamenilor,o zi frumoasa!

5. A fost odată în România…(3) « Dispecer Blogosferă - Martie 19, 2010

[…] See also: Ada, Adrian, Alex, Ana, Baiatul, Calin, Codex, Cristian, Dan C, Dan P, Gabriela, Flavius, ISU, Jurnal, Lilick, Roxana, Sebra, Simion, Teo, Transildania, Vania, Manuel […]

6. Toni - Martie 19, 2010

Poate că pe cetăţeanul din coadă, cel cu florile, cel, „cu voia dumneavoastră” (ca să dau un citat istoric), ultimul pe listă, cel îmbrăcat la patru ace în onoarea evenimentui, ar trebui să-l promovezi. Nu în top, ci pe altă listă.
Pentru că, dacă Lilick are dreaptate, şi nu mă îndoiesc că are, spusele lui, motivaţia pe care-a declarat-o, toată nebunia asta romantică de-a sta la coadă de la 3 noaptea şi de-a se expune călcării în picioare pentru un buchet de primole trecătoare, are în ea ceva inefabil, ceva care îşi inspiră o justiţie poetică, ceva care mă face să cred că merită să trăieşti în România…
Gândul că o persoană, suficient de în vârstă ca să poată avea temeri pentru siguranţa personală, atât de periclitată în momentul lansării turmei de bivoli spre rafturile cu fiare, adică cu fierătanii, se expune în felul acesta aproape inconştient, purtându-şi nu hainele de lucru, ci pe cele mai bune, mobilizîndu-şi resursele organismului pentru o competiţie absolut inegală, în care şansele de-a ajunge la potoul cîştigător sunt minime, doar pentru culege un mănunchi de flori repede muritoare pe care să le admire şi să le dăruiască prietenilor, gândul acesta îmi produce o infuzie de entuziasm şi de încredere aproape euforică.
Omul acesta îmi demonstrează că, în competiţia dintre materie şi spirit, spiritul poate ieşi învingător.
Se pare că da, n-a dispărut încă ultimul om din România…
Şi, dacă mai există un singur om, există şi speranţă!
Oricât de puţine venituri ai avea, oricât de şubrezită ţi-ar fi sănătatea, oricât de cruntă ar fi competiţia, dacă ceea ce-ţi doreşti este suficient de important ca să te înscrii în ea, ai toate şansele să ieşi învingător.
Pare un scenariu de film hollywood-ian, dar este 100% made in Romania.
Nu în „Land of choice”, ci în „Land of the braveheart”!
Momentul e mai mult decât o ştire, e o poveste!
De asta, dacă se poate…
Mă gândesc la o altă listă, cea a Homo Hominis Homo… Eventual…
Care ar merita întocmită… Nu?!
P.S. Mă gândeam zilele astea, citind o broşură frumos colorată, în care Poteraş-vedea-l-aş pe făraş se laudă cât cuprinde cu minunata rezolvare a situaţiei câinilor comunitari, să te mai întreb ce se aude cu celebra acţiune de sterilizare, despre care ne-am tot dat cu părerea.
Aşa că profit de ocazie şi o fac: ai idee câţi câini au fost rezolvaţi până acum? A fost vreunul, ca să fiu mai precis?
Tare sunt curios…

7. Mirozna văduvei vopsite – 16 « Ioan Usca - Martie 19, 2010

[…] Manole, Supravieţuitor, Gabriela Savitsky, Hobbitu, Iulia Diana Mihai, Mihaela Man, Gabi123, Atitudini, Andi Bob, Xreader, Theodora Marinescu, Dispecer Blogosferă, Noapte bună copii, Simion Cristian, […]

8. strongvaleriana - Martie 19, 2010

eu inca mai astept s-apara un politician pe la tv care macar sa-si ceara scuze ca poate exista asa ceva !

9. atitudini - Martie 20, 2010

@Toni
Bun bancul, il stiam intr-o formula de dupa 90 (normal, atunci au venit minerii la plantat de primole in Bucuresti).

Eu am trecut prin multe scene de un penibil extrem in campaniile electorale. Nu vrei sa stii cum e sa se bata oamenii pentru sepci, odorizante, chibrituri, brichete etc.

Nu vrei sa stii ce este in stare sa faca pentru o umbrela o batranica la fel ca bunica-mea (atunci cand traia si umbla prin piata dupa zarzavaturi ca sa-mi faca mie ciorba).

10. atitudini - Martie 20, 2010

@Octav
Si mai trist este cand vezi prostia infinita (prostia aia de oaie). Iti dai seama ca vorbesti singur si nu este nimic din ceea ce poti spune care sa il atinga pe tzugulan….

11. atitudini - Martie 20, 2010

@strongvaleriana
Pai daca in loc sa iei mana de pe el il faci cetatean de onoare atunci cand greseste, tu mai ai de astetat inca o generatie!

12. atitudini - Martie 20, 2010

@Lilick
Cand o sa avem ocazia sa stam la o cafea o sa iti povestesc niste intamplari din campanii care o sa iti ridice parul in cap!

Oamenii sunt oameni intr-o foarte mica proportie…

13. atitudini - Martie 20, 2010

@Baiatul Ciudat
Sa fie mai mult oameni si mai putin animale. Fara suparare. Omul este definit de cateva lucruri. Animalele de altele. Atat.

14. strongvaleriana - Martie 20, 2010

pai daca ”iau mana de pe el” inseamna ca stacheta e jos de tot
Daca nu-mi fac cunoscute asteptarile o sa creada ca gandesc si eu la fel, nicio speranta sa-si mai schimbe optica – atunci am de asteptat nu una ci doua generatii !

15. Toni - Martie 20, 2010

Am văzut şi eu câteva scene.
În preajma Oborului, la sediul PNG, era o coadă de amărâţi la găleţi verzi, mopuri, pungi şi alte accesorii, de te-apuca plânsul.
Mai ales când îi vedeai defilând, triumfător, cu trofeele proaspăt cucerite.
De fapt, mai mult te apuca groaza la gândul că ăştia se vor duce şi la vot.
Unii o luau la goană, probabil în ideea că au timp să mai facă o coadă, după ce-şi pun preţioasele obiecte la adăpost.
Din fericire, se pare că entuziasmul lor s-a epuizat brusc după înşfăcarea premiului electoral, duminică s-au dus să-l ude şi-au ratat urnele.
Am văzut şi alte faze, cu produse alimentare oferite în curtea bisericii, în sâmbăta morţilor, sau pungi cu pelerine şi alte obiecte de purtat dăruite trecătorilor direct dun portbagaj (am şi eu un asemenea trofeu, nu putem să-l refuz, e o amintire şi o probă concretă), de data asta portocalii.
Nu mă îndoiesc de calitatea spectacolului. Dar eu nu mai merg de mult la Circ. Mai ales dacă sunt prezentate momente de dresură. Care mă oripilează! Şi sunt pentru desfiinţarea acestei forme de tortură modernă. Inclusiv a menajeriilor, aceste puşcării ambulante!
Nu fac nici o asociere între om şi animal, alţii o fac. Alţii îşi tratează semenii ca pe necuvântătoare. Eu doar constat ce se vede.
Dar omul cu florile… E din altă lume. Altă specie. Nu din Homo Hominis Lupus.
Mi se pare mie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: