jump to navigation

Roşia Montană, cu argumente! Septembrie 1, 2011

Posted by atitudini in Diverse.
Tags: , , , , , , , , , , , , ,
trackback

Preiau aici prima analiză decentă şi argumentată pe subiectul Roşia Montană care ridică întrebări serioase împotriva proiectului.

Nu exclud din categoria întrebărilor serioase pe cele trei pe care eu le consider clasice:

  • acceptăm costurile de mediu în schimbul beneficiilor economice?
  • acceptăm costurile de patrimoniu în schimbul beneficiilor economice?
  • acceptăm riscurile de mediu în schimbul beneficiilor economice?

Lor li se adaugă analiza de mai jos peste care am dat întâmplător, pornind de la un link de Facebook. Am ridicat mai multe întrebări la textul de mai jos. Împreună cu răspunsurile le puteţi citi la sursă. Dacă cineva mai găseşte sau mai are şi alte texte similare, care nu conţin romulani, porţi galactice şi trimiteri la buricul pământului, le-aş fi recunoscător dacă ar da un link…

Un argument economic împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană

Marcel Ionescu Heroiu

scris de Marcel Ionescu-Heroiu, joi, 1 septembrie 2011

Marcel Ionescu-Heroiu este absolvent al Facultății de Științe Economice, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a obținut un doctorat în Dezvoltare Regională de la Cornell University din Ithaca, New York și lucrează acum pentru Banca Mondială în Washington.

O să încep acest articol prin a spune că în lupta care se duce pentru Roşia Montană, nu sunt un observator neutru. Mi-am ales tabăra şi ca atare punctual meu de vedere are o doză substanţială de subiectivism. Dacă din punct de vedere emoţional sunt pentru păstrarea Roşiei Montane intacte (să se bucure de ea şi nepoţii şi strănepoţii noştri), din punt de vedere raţional sunt totuşi conştient că fiecare tabără are dramul ei de dreptate. Şi, în pur spirit dialectic, fiecare tabără a ieşit la bătaie să-şi susţină dreptatea cu o pleiadă de argumente, date, şi viziuni de viitor.

Ce am simţit că a lipsit din tabăra mea, cea a iubitorilor de natură, este un argument economic solid pentru prezervarea Roşiei Montane. Ce urmează acum reprezintă tentativa mea de a umple acest gol. O fac nu numai dintr-un puseu emoţional (pentru că iubesc natura), nu numai din spirit civic (România are nevoie de o societate civilă activă mai mult decât tot aurul de pe pământ), ci pentru că sunt convins că exploatarea aurului va crea mai multe probleme economice decât va rezolva.

Pentru a evita să vă irosesc timpul inutil, voi prezenta aici un sumar a argumentelor de bază ce vor fi discutate în detaliu mai jos:

  1. Exploatarea resurselor naturale (aur, petrol, gaze naturale) creează instabilitate economică în mai toate ţarile în curs de dezvoltare.
  2. Banii generaţi la bugetul de stat din exploatarea resurselor au şanse mici să genereze bunăstare pentru cetăţenii de rând.
  3. Mineritul are impact mic asupra economiilor locale, şi de cele mai multe ori sfârşeşte prin a le amaneta viitorul.

Şi, pentru că analiza fără recomandări e paraliză, iată sumarul unor idei pentru a transforma Roşia Montană într-o comunitate cu adevărat sustenabilă:

  1. Roşie Montană mai accesibilă şi mai vizibilă.
  2. Roşie Montană bine integrată la nivel regional.
  3. Roşie Montană unde toţi putem ajuta, şi unde mulţi o fac deja.

Dacă vă am încă atenţia, şi dacă nu sunteţi complet convinşi de sumarul de mai sus, mai jos găsiţi o discuţie de ansamblu pe marginea fiecărei idei.

Despre blestemul resurselor şi Boala Olandeză

Cele două grafice de mai jos înfăţişează performanţa economică a două tipuri de ţări. Pe de o parte sunt ţările care s-au dezvoltat organic, promovând o economie eclectică, competiţie şi inovaţie; pe de altă parte sunt ţările care îşi generează mare parte din venituri din exploatarea resurselor. Dacă pentru prima categorie creşterea economică e predicitbil ascendentă, pentru cea de a doua categorie, economia pare sa fie victimă a hazardului. Asta, cu toate că au pornit de la o bază mult mai înaltă ca cea a ţărilor dezvoltate – Kuweit şi Qatar au avut în 1950 un PIB pe cap de locuitor triplu faţă de SUA, Germania, sau Franţa.

Creştere economică (PIB pe cap de locuitor) în ţări dezvoltate şi ţări dependente de exploatarea resurselor

Boala Olandeza

Sursă: Angus Maddison. 2003. The World Economy: Historical Statistics. OECD Publishing

Paradoxul ţarilor care au resurse naturale (şi ca atare venituri substanţiale la buget) dar nu au dezvoltare economică stabilă, este cunoscut în lumea econmică sub termenul de „Boala Olandeză” (în engleză, The Dutch Disease). Termenul s-a născut în 1977 după o analiză a revistei The Economist despre căderea economiei Olandeze în 1959. În acel an, prietenii noştri din Vest au dat peste un substanţial zăcământ de gaze naturale. Bucuroşi nespus că le-a pus Dumnezeu mâna în cap, olandezii s-au pus pe exploatat… şi pe încasat. Banii de pe gaz au început să vină şi să umple visteria statului – aşa cum anticipa toată lumea atunci. Din păcate însă, cum de multe ori se întâmplă în întâmplări de genul ăsta, acesta nu a fost sfârşitul poveştii. La scurt timp după ce au început să încaseze banii de pe gaz, olandezii au observat că celelalte sectoare ale economiei – în special motorul industrial – au avut de suferit. Economia reală a tuşit mai întâi, iar după aceea a început să horcăie. A contractat practic o boală. Ceea ce figurile ilustre de la The Economist au purces să explice în analiza lor, poate fi sumat ca atare: dezvoltarea sustenabilă nu poate fi susţinută cu bani câştigaţi uşor. De altfel, dacă veţi studia politicile de dezvoltare econmică ale statelor dezvoltate, veţi vedea că mai toate pun exploatarea resurselor printre ultimele priorităţi. Multe preferă să conserve resursele pe care le au pentru vremuri cu adevărat grele.

Modul în care Boala Olandeză operează este relativ simplu. Pentru orice ţară, disponibilitatea resurselor este o tentaţie mare. Exploatarea şi vânzarea acestor resurse generează venituri imediate, în surplus faţă de economia reală. Ceea ce însă pare o binecuvântare la prima vedere, este de fapt un blestem bine deghizat. Surplusul de venit generat peste ce produce economia reală, pune presiuni asupra monedei naţionale, iar o monedă naţională care se apreciază descurajează exporturile. Exploatarea resurselor concurează practic direct cu economia reală. Astfel, fiecare Leu scos din aurul de la Roşia Montană va concura cu Leii generaţi de alte sectoare economice. Problema este că aceste „alte” sectorare economice sunt cele care permit dezvoltarea sustenabilă a României. A doua problemă e că această concurenţă este neloială.

Dacă firmele din economia reală trebuie să concureze unele cu altele pentru angajaţi, contracte, şi capital, companiile miniere scot practic bani din piatră seacă. Veniturile generate de această industrie le permit să atragă oamenii cei mai bine calificaţi de la nivel local, oferindu-le salarii pe care firme din economia reală nu şi le pot permite. De exemplu, o mică fermă nu are cum să concureze cu un gigant din industria minieră.

Se ajunge astfel ca o mare parte a forţei de muncă să fie acaparată într-o industrie care nu generează inovaţie, şi care prin raison-ul ei d’etre nu este sustenabilă. Mai toate oraşele miniere au eşuat în creerea unei baze economice alternative. Salarile oferite de industria minieră  atrag mare parte din forţa de muncă locală, şi descurajează iniţiativa privată. Când mina moare, trage de obicei după ea şi oraşul construit în jurul ei.

Despre spanioli şi Mirajul Aurului

Aurul nu generează bunăstare. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-i pe Spanioli. În momentul în care s-au pus să aducă în Spania aurul acaparat din lumea nouă, erau unul din cele mai puternice imperii ale timpului. După ce şi-au umplut cuferele cu aur au început încet, încet să decline… până când au ajuns la periferia Europei dezvoltate. Din păcate nu au avut economişti care să le spună că mărirea cantităţii de aur crează la un monent dat inflaţie, iar inflaţia e tare păcătoasă pentru o economie. De asemenea nu au avut pe nimeni să le spună cât de rău e să ai o economie rentieră, în care mai toţi trăiesc de pe veniturile generate din aur, şi nimeni nu se chinuie să genereze valoare reală. În timp ce spaniolii îşi construiau palate din aurul Americilor, englezii îşi contruiau primele fabrici textile şi porneau revoluţia industrială.

Aurul a acaparat imaginaţia oamenilor din vremuri străvechi, dar el are exact valoarea pe care i-o dăm noi. Dacă, de exemplu, s-ar găsi un înlocuitor pentru aur în producţia industrială, şi dacă oamenii şi-ar pierde apetitul pentru bijuterii, valoarea aurului ar intra în cădere liberă. Mai ales în vremuri de criză, nu prea ai ce să faci cu aurul decât să-l pui la puşculiţă şi să aştepţi timpuri mai bune. Nu poţi să-l mânci, nu poţi să-ţi faci o casă cu el (ei bine, poţi să ţi-o poleieşti cu aur), nici nu mai prea poţi să-l foloseşti ca mijloc de schimb.

Dacă în trecut aurul a avut o valoare relativ stabilă, şi mai toate monedele naţionale trebuiau să aibe acoperire în aur, acum, aurul fluctuează în funcţie de cerere. Asta înseamnă că poate să crească azi şi să scadă măine. Graficul de mai jos ilustrează acest lucru bine. Aşadar, chiar dacă preţul aurului este mare acum, poate să fie cu mult mai mic în viitor. Mulţi investesc la greu în aur acum, dar riscă să rămână cu depozite supraevaluate care pe viitor nimeni nu va vrea să le cumpere. Iar aurul s-ar putea să ajungă atât de ieftin încât să nu mai merite să fie exploatat.

Preţul unei uncii de aur

Pretul Aurului

Sursa: http://www.onlygold.com/tutorialpages/prices200yrsfs.htm

De altfel frenezia cu care unii cumpără acum aur, seamăna al naibii de mult cu frenezia celor care s-au pus să investească în proprietăţi imobiliare înainte de începerea crizei. Dacă vă uitaţi la graficul de mai jos, veţi vedea că fluctuaţile de pe piaţa imobiliară Americană sunt similare cu cele de pe piaţa aurului. Atâta că aurul se află încă în plin avânt. Dacă preţul aurului intră în scădere liberă, orice explotator privat va intra în panică. Iar când oamenii intră în panică, fac lucruri stupide (ca de exemplu, au mai puţină grijă la normele de mediu, şi investesc mai puţin în siguranţa angajaţilor şi a comunităţii locale).

Istoria valorii caselor

Se spune că din toată afacerea Roşia Montană, statului român i-ar reveni în jur de €1-1,5 miliarde (notă: prin actualizarea datelor din 2006 rezultă 3,261 miliarde $ beneficii directe ale statului plus beneficiile aferente investitiilor de ~1,5 miliarde $. Totalul duce la ~4 miliarde $. In acelasi timp, valoarea de piata a cantitatilor de aur si argint ale zacamantului depasesc 23,5 miliarde $). Lăsând la o parte că această sumă este infimă în comparaţie cu nevoile de investiţii ale României (bucata de autostradă de la Turda la Gilău a costat mai mult), există şanse mari ca banii să nici nu fie folosiţi pentru investiţii. Nu pentru că guvernul nu ar dori să facă lucrul acesta, ci pentru simplul fapt că nu există capacitate la nivel central şi local pentru implementarea de proiecte complexe şi fezabile. Rata la care au fost absorbiţi cei aproape €20 de miliarde de bani gratişi primiţi de la UE, demonstrează lucrul acesta destul de bine.

Norocul cu fondurile structurale este că ele sunt expres gândite pentru investiţii complexe în diferite domenii. UE ne-a impus să cheltuim banii cu cap. Fără acest factor de coerciţie, tendinţa naturală a autorităţilor este să cheltuie banii pe ce e mai uşor. De altfel not toţi avem o aversiune faţă de nou şi preferăm să facem ceea ce ştim deja să facem. Pentru mai toate guvernele din lumea asta, cel mai uşor lucru de făcut când se trezesc cu bani în plus, e creşterea salarilor bugetarilor şi lărgirea aparatului de stat.

În România, boom-ul economic al anilor 2000-2008, şi banii în plus la buget, au fost urmaţi de o expansiune cu 17% a angajaţilor la stat, în timp ce numărul total al angajaţilor a crescut cu numai 1.3%. Mai mult, veniturile bugetarilor au crescut de 6.5 ori (ne-ajustate pentru inflaţie), în timp ce veniturile tuturor angajaţilor au crescut de 5.2 ori. În 2009, România avea 1,4 milioane de bugetari, şi unul din trei angajaţi lucra pentru stat.

Creşterea numărului de angajaţi în sectorul de stat, mai ales într-o perioadă de boom economic, înseamnă o piaţă de muncă mai mică pentru sectorul privat. Există astfel o posibilitate mare ca banii generaţi pentru statul român din exploatarea aurului să intre iarăşi în concurenţă cu sectorul privat şi să aibe un impact negativ asupra economiei reale.

Despre capitalul uman şi creştere economică

O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine. Roy Harrod, Evsey Domar, Bob Solow, şi Paul Romer au pus bazele teoriei creşterii economice. Unul din ei (Solow) a primit premiul Nobel pentru Economie, unul ar trebuie să-l primească (Romer), şi ceilalţi doi l-ar fi primit dacă ar fi trăit mai mult. Concluzia pe care ei o trag, după o analiză atât teoretică cât şi empirică, este că singurul mod prin care o ţară poate să menţină o rată de creştere constantă este prin încurajarea şi promovarea capitalului uman.

Esenţa teoriei moderne a creşterii economice, teorie pe care toţi politicienii ar trebui să o ştie, este simplă: pentru ca o ţară să aibe creştere economică sănătoasă trebuie să îşi clădească economia pe progres tehnologic endogen. Pentru a avea progres tehnologic endogen, are nevoie de o masă critică de capital uman – oameni care gândesc, lucrează, şi imaginează lucrurile altfel.

Noua Dacie este un exemplu de progres tehnologic endogen. Chiar dacă noul concept a fost gândit de specialişti francezi, angajaţii uzinei şi-au adus aportul la realizarea schimbării imaginii mărcii Dacia. Au contribuit practic la realizarea unei adevărate revoluţii în industria automobilistică. Nu au venit cu un nou tip de maşină – mai rapidă, mai oacheşă, mai solidă. Chiar dacă noile modele se pot compara cu greu cu ce ştim noi din Epoca de Aur, ele nu sunt cu nimic mai speciale decăt pletora de automobile ce încarcă străzile lumii. Cu ce a venit nou Dacia însă, este un nou mod de vănzare şi de marketing. Ei au creat maşina de €5.000. Cu acest simplu giumbuşluc, care bineînţeles a presupus ani de planificare şi un proces asiduu şi complex de implementare, au întors piaţa automobilelor cu fundul în sus. Au întors-o aşa de bine, încât acum 80% din Dacii merg la export, şi sunt vândute de trei ori mai multe Dacii in Germania decât în România (http://www.zf.ro/zf-english/dacia-sales-in-germany-three-times-as-high-as-in-romania-in-april-4405790/).

Organizatorii FânFestului sunt un alt minunat exemplu de capital uman veritabil. Într-o societate care îşi caută încă repere, ei au venit cu un mod ingenios şi efectiv de a mobiliza societatea civilă. Ei au reuşit să realizeze ce programe bine finanţate ale Uniunii Europene, şi ale altor organizaţii internaţionale nu au reuşit să facă: să scuture conştiinţa românilor şi să-i determine să se gândească la mai mult decât la propriul interes. Au făcut acest lucru fără resurse, fără o campanie media scumpă, bazându-se pe efortul şi implicarea unei armate din ce în ce mai mare de voluntari.

Dacă mişcări de genul FânFest ajută la formarea unei pepiniere de capital uman (oameni care învaţă să gândească şi să acţioneze într-un mode diferit), la nivel global, mineritul este cunoscut ca unul din sectoarele economice cu cele mai mici rate de generare a capitalului uman. De altfel, în ţările dezvoltate, foarte puţini oameni mai lucrează în minerit. Iar cei care lucrează în acest sector nu trebuie să vină cu cine ştie ce inovaţii. Exemplul Roşiei Montane este cât se poate de ilustrativ în acest sens. De pe vremea dacilor şi romanilor, şi până la închiderea minei în 2006, tehnicile de minerit nu au evoluat fantastic de mult. În esenţă, minerii sapă galerii, scot rocă afară, şi încearcă să separe materialul valoros din această rocă. De altfel, mare parte din aurul de la Roşia a fost exploatat deja de către romani, care foloseau tehnici ce nu au fost îmbunătăţite substanţial până ziua de azi.

Exploatările miniere deseori lasă oameni nepregătiţi în urmă odată ce resursele exploatate sunt epuizate. Ele nu generează dezvoltare ci numai venituri în plus. Comunităţile miniere ar fi mult mai câştigate dacă oamenii de acolo ar învăţa să-şi investească energia şi creativitatea în cizelarea propriului destin. Continuarea exploatării aurului la Roşia nu va face decât să prelungească un deznodământ deja cunoscut. Din Valea Jiului până în Baia de Arieş (mai jos puţin de Roşia Montană), mineritul şi-a dovedit incapacitatea de a susţine o economie locală sănătoasă. Mai mult, mineritul a demonstrat că lasă în urmă o forţă de muncă care cu greu poate fi reconvertită. Niciun guvern responsabil din lumea asta nu ar trebui să încurajeze dezvoltarea industriei mineritului – aceasta nu numai că are un efect disruptiv asupra economiei reale, dar şi amanetează viitorul comunităţilor locale prin angajarea lor în activităţi cu puţină inovaţie şi fără perspectivă de viitor.

E normal ca oamenii din Roşia să dorească să aibe un loc de muncă, şi să aibe un venit care să le permită să aibe grijă de ei şi de familile lor. Mă întreb însă căţi din noii angajaţi preconizaţi vor veni de la nivel local şi regional. Mineri care şi-au căştigat traiul tăind în piatră vor trebui practic reconvertiţi în pirotehnişti şi şoferi de basculante gigant. Chiar dacă toţi noii angajaţi vor veni de la nivel local, costul ecologic, social, şi economic al unei noi exploatări nu justifică investiţia. În America, specialiştii economici lucrează la dezvoltarea unui sistem de „Contabilitate Verde”. Acest sistem va presupune o mai bună inventariere a costurilor de mediu şi sociale ale proiectelor de investiţii – practic va fi o variantă îmbunătăţită a procedeului de analiză cost-beneficii. Printre altele, se speră că acest nou sistem sa încurajeze proiecte de exploatare minieră cu efecte negative minime asupra mediului şi asupra comunităţilor locale.

De altfel, organizaţii internaţionale ca Banca Mondială fac studii de mediu riguroase pentru fiecare proiect de investiţii în care se implică, şi refuză proiectele care nu respectă criterii ecologice bine definite. Printre proiecte a căror finanţare a fost refuzată de Banca Mondială se numără şi cel propus de Gold Corporation pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană.

Unii spun că în ciuda numărului mic de oameni care ar fi angajaţi la nivel local, şi în ciuda impactului negativ asupra mediului, impactul economic asupra localităţii şi asupra regiunii va fi unul pozitiv, şi justifică investiţia. Nu ştiu cine le-a făcut studiile de impact, dar sunt aproape sigur că nu a fost cineva care să ştie despre ce vorbeşte.

În sine, studiile de impact economic, a căror bază a fost pusă de un alt laureat al Premiului Nobel – Wassily Leontieff, sunt relativ simple ca şi concept, dar necesită un volum mare de date (pentru fiecare sector economic dintr-o economie) şi presupun un proces relativ complex de implementare. În principiu, aceste studii pleacă de la premisa că sectoarele unei economii sunt inter-conectate. Ca atare, o schimbare pozitivă într-un sector va avea un efect pozitiv asupra altor sectoare. Cu cât o economie are sectoare mai bine conectate între ele, cu atât aceste efecte pozitive vor fi mai mari.

Să luăm din nou exemplu Daciei. Dacă uzina de la Mioveni hotărăşte să îşi largească producţia cu 1.000 de unităţi, va avea efect direct asupra economiei locale prin angajarea de personal în plus şi prin generarea unor venituri mai mari la nivel local (efect direct). În plus, decizia lor de a-şi lărgi producţia va afecta pozitiv toate firmele din amonte care furnizează componente, şi toate firmele din aval care vând şi folosesc Dacii (efect indirect). Mai mult, ventiturile în plus obţinute de angajaţii Dacia şi de angajaţii firmelor furnizoare şi distribuitoare, vor curge în economia locală şi regională (efect indus).

Plecând de la această bază e uşor de dedus că o exploatare minieră nu poate să aibe decât un impact minim asupra economiei locale şi regionale. Mineritul aurului la noi în ţară este foarte slab conectat cu alte sectoare economice. Nu prea există, de exemplu, industrii care să folosească aurul în procese tehnologice, iar singurii furnizori de care au nevoie asemenea exploatări sunt producătorii de dinamită. În mare parte, aurul este scos, prelucrat la faţa locului, şi văndut mai departe. Nici măcar salariile în plus nu vor genera mare vâlvă avănd în vedere numărul relativ mic de angajaţi noi şi timpul scurt de exploatare.

De altfel, studii după studii au demonstrat că exploatările miniere au un impact economic minim asupra economiilor locale. Citiţi de exemplu articolul lui L.C. Stilwell, „ An input-output analysis of the impact of mining on the South African economy”. Dacă nu aveţi apetit pentru studii academice, uitaţi-vă numai lai situaţia în care se află comunităţile miniere de pe glob. Nu există nici o altă industrie care să fi generat mai multe oraşe fantomă decât industria minieră. Ruşii se chinuie acuma să găsească o soluţie pentru cele peste 400 de oraşe monoindustriale moştenite din Epoca de Aur, şi care acoperă teritoriul rusesc de la Volga până la Vladivostock.

O Roşie Montană mai accesibilă şi mai vizibilă

În fiecare an Banca Mondială publică un raport de anvergură pe o temă bine stabilită. În funcţie de autori şi de tema aleasă, acest raport este mai mult sau mai puţin bun. Cel pe care l-au publicat în 2009 (World Development Report 2009: Reshaping Economic Geography) este genial. Dacă sunteţi pasionaţi de economie, merită să-l frunzăriţi – e una din cele mai bune lucrări economice scrise în ultimul timp.

Dar nu mă interesează atât de mult să aduc lauri raportului BM, cât aş dori să vorbesc despre câteva din ideile discutate acolo. Una din ideile de bază se referă la importanţa geografiei. În teoria economică clasică, geografia rar joacă un rol, şi modele economice sunt construite presupunând un spaţiu geografic plat. În realitate însă geografia este mai importantă decât toate politicile economice. Poziţia geografică a unei ţări are un rol zdrobitor în performanţa sa economică. Primele civilizaţii au apărut pe cămpiile fertile din Orientul Mijlociu, unde au putut să practice agricultura la scară mare. Primele imperii (cel grec, şi cel roman) s-au dezvoltat în interiorul unor peninsule bine protejate de munţi. Primele state europene au avut şansa să poată domestici mai multe plante şi mai multe animale decât confraţii lor din America, Africa, şi Asia, datorită climatului şi aşezării geografice favorabile (citiţi Guns, Germs, and Steel pe tema asta, şi vă garantez că nu o să regretaţi). Ca atare au reuşit să se dezvolte mai repede.

Şi în ziua de azi, cănd distanţele s-au micşorat datorită inovaţilor în sectorul transportului, geografia joacă un rol la fel de mare. Harta de mai jos ilustrează acest lucru bine. Astfel, cele mai dezvoltate zone în Uniunea Europeană sunt cele din interiorul continentului. Practic, poziţia lor geografică favorabilă le permite să facă comerţ în patru direcţii. În Europa, cu cât o ţară este mai aproape de acest motor economic, cu atât este mai dezvoltată.

Harta GDP in Europa

Neşansa României este că este la ceva distanţă de acest motor. Şansa noastră este că acum suntem membrii UE. Ca parte a unui bloc econmic comun, distanţa faţă de pieţele din Europa de Vest s-au redus, fiind mult mai uşor comerţul în acea direcţie. Peste 70% din exporturile României merg acum spre UE, iar judeţele cele mai dezvoltate din România sunt cele care fac legătura dintre Bucureşti (cea mai mare piaţă din Romănia, şi principalul motor al economiei noastre) şi pieţele din Vest. Aceste judeţe formează practic un calapod al dezvoltării. Cu cât o regiune este racordată mai bine la pieţe mari de desfacere, cu atât este mai dezvoltată.

Pentru Roşia Montană, ca şi pentru alte localităţi asemenea ei, dezvoltarea unei alternative la minerit presupune micşorarea distanţei faţă de pieţele mari din zonă (Alba), din regiune (Cluj), din ţară (Bucureşti, Timişoara, etc.), şi din afară. Cu cât va fi mai uşor de ajuns la Roşia Montană, cu atât va fi mai uşor de dezvoltat o bază economică sustenabilă. De altfel un studiu  al oraşelor mono-industriale din Europa (Phoenix Cities) arată că racordarea la centre de creştere din apropiere este un element crucial pentru renaşterea oraşelor mono-industriale. Proximitatea permite un flux de oameni şi idei, şi ajută la naşterea unei noi baze economice.

În afară de investiţile necesare în infrastructură (drumul până la Roşia este destul de prost şi mi-ar place mult să văd renăscută mocăniţa de pe Valea Arieşului), Roşia poate fi racordată mai bine la pieţe printr-o informare bună, şi prin creşterea numărului de oameni care merg să viziteze locurile de acolo. Ar fi bine de exemplu dacă ar exista o pagină web (poate există deja una) care să informeze oamenii ce fel de curse urcă în sus pe Valea Arieşului, şi cum e mai uşor de ajuns la Roşia. Cu cât vor fi mai mulţi oameni care să îşi facă drum spre Roşia, cu atât va creşte mai mult şi oferta de curse în zonă. Cu cât vor fi mai multe curse în zonă, cu atât va fi mai uşor pentru localnici să facă naveta şi să lucreze la firme din regiune. Astfel, piaţa muncii poate fi lărgită de la nivel local, la nivel regional. Dacă Roşienii nu găsesc de lucru imediat în Roşia, se pot orienta spre alte oraşe şi aşezări din zonă.

Consiliul Judeţean Alba şi Consiliul Judeţean Cluj ar putea încerca să acceseze finanţare europeană pentru îmbunătăţirea infrastructurii din zonă. Noi toţi am putea ajuta la racordarea Roşiei la lume, mergând acolo.

O Roşie Montană integrată la nivel regional

Roşia Montană poate să îşi creeze un viitor în afara mineritului, şi o poate face prin eforturi proprii. Are însă mult mai mult de câştigat dacă îşi va croi o strategie de dezvoltare care să se integreze bine la nivel regional. Pe principiul unde-s doi puterea creşte, Roşia poate, de exemplu, deveni o atracţie importantă a unui circuit turistic regional. Valea Arieşului are o lungime de 150 Km şi cei care au vizitat-o ştiu că este de o frumuseţe unică.

Valea Ariesului

Valea Ariesului

Zona conţine numeroase peşteri, peisaje alpine, zone de drumeţie montană, şi alte aşezări cu profil minier. Una din fostele localităţi miniere, Rimetea a făcut deja tranziţia de la localitate minieră la localitate turistică de succes. Patru luni pe an locurile de cazare din Rimetea sunt ocupate complet, şi turişti continuă să vină şi în extra-sezon.

În afară de peisaje frumoase, Roşia Montană mai dispune de 150 de kilometrii de galerii – cât toată valea Arieşului (imaginea de mai sus vă dă o idee a scării acestor reţele subterane). Aceste galerii au fost săpate de romani, de habsburgi, de bandiţi, de întreprinzători privaţi, şi de comunişti. Valoarea lor de patrimoniu şi turistică este inestimabilă. În acei munţi se află practic o radiografie a istoriei Romăniei. Ar fi frumos ca în loc să radem această foaie a istoriei noastre, să adăugăm noi o altâ foaie.

Gândiţi-vă numai câte lucruri s-ar putea face cu 150 km de galerii amenajate pentru vizitatori. Cei care aţi vizitat Salina de la Turda aţi văzut că se poate – peste 400,000 de turişti merg acum acolo anual. Salina de la Turda, galeriile romane de la Roşia, şi alte exlpoatări antice din zonă pot fi integrate într-un circuit regional. Acest circuit regional poate fi legat la un loc prin repunerea în circulaţie a mocăniţei ce lega odinioară Turda şi Câmpeni. Din păcate nu am datele şi cunoştinţele necesare (în afara excursilor făcute zonă) pentru o analiză amănuţită a potenţialului de dezvoltare regională a zonei. În mod ideal însă, ar trebui urmărite obiective şi în afara turismului, pentru a crea o bază economică regională mai diversă şi mai rezistentă la fluctuaţii şi factori exogeni (de exemplu un sezon turistic slab datorită vremii proaste). În mod ideal, ar trebui gândită o strategie de dezvoltare regională în strânsă cosultare cu comunităţile locale.

Viitorul alternativ al Roşiei Montane se clădeşte deja

O discuţie avută dimineaţa devreme a generat ideea pentru eseul acesta. Eram la FânFest 2011, şi împărţeam camera cu doi prieteni. Cum ne-am sculat prea devreme pentru a ne începe ziua, şi prea târziu pentru a ne duce iarăşi la culcare, ne-am pus să discutăm despre ce s-ar putea face în Roşia Montană în afara mineritului.

Eu am venit cu proiecte grandilomane de investiţie în infrastructură şi proiecte de dezvoltare regională. (Am dezvoltat aceste idei, pe un ton mai reţinut, mai sus.) Unul dintre prieteni mi-a atras însă atenţia că tendinţa noastră, când vine vorba de planuri de viitor, este să complicăm inutil lucrurile şi să imaginăm totul la superlativ. Ne uităm la partea macro, dar uităm de partea micro – care de multe ori e mult mai importantă. Soluţile cele mai bune vin de obicei de la cei care sunt cel mai mult afectaţi de ele … iar soluţile veritabile de dezvoltare ar trebui să vină în primul rând de la ei.

Oamenii de acolo au deja multe idei bune, şi mulţi au găsit foarte repede alternativa la minerit. Unii au ferme organice, alţii produc lapte pe care ajung să îl văndă până la Sighişoara; unii au pensiuni, alţii au pornit mici restaurante şi baruri. Fân Festul, prin simplul fapt că este desfăşurat acolo, aduce venituri suplimentare în localitate şi face întreaga zonă mult mai vizibilă la nivel naţional şi internaţional. Am văzut la FânFest oameni din Cehia, Franţa, Olanda, America. Vin de peste tot şi pleacă încântaţi. Mulţi dintre ei, cum au fost nişte colegi de cameră din Cehia, vin an de an la Roşia.

Viitorul Roşiei Montane fără minerit a început deja să fie clădit!

Puteţi să ajutaţi si voi la această construcţie, care a pornit de la nivelul oamenilor de rând, şi care tot de ei e susţinută. Vizitaţi zona, faceţi ture de training cu firma, faceţi excursii cu şcoala (ţineţi-vă de profesorii voştri să vă aducă în zonă), faceţi o şcoală de vară de arhitectură, restaurare şi arheologie (cum o fac cei de la ARA din Bucureşti), faceţi o tabără de artă şi fotografie, faceţi turul galeriilor, staţi de vorbă cu oamenii, vedeţi care le este păsul, mâncaţi bine (să vă priască vacanţa), bateţi zona în lung şi-n lat, veniţi la Fân Fest, faceţi voi Fân Festul vostru, scrieţi deputatului/deputatei care vă reprezintă şi spuneţi-le că nu doriţi minerit la Roşia, bloguiţi, scrieţi articole, faceţi artă, exprimaţi-vă în public, spuneţi prietnilor buni, luaţi-i si pe ei cu voi, luaţi şi pe vecini şi pe necunoscuţi, scrieţi un cântec despre Roşia (şi trimiteţi-l şi mie), mergeţi şi căutaţi iubirea la Roşia şi vă garantez că veţi găsi măcar iubirea pentru zonă şi oamenii din zonă, bucuraţi-vă de frumos, fiţi darnici, fiţi buni, fiţi noua faţă a României.

Comentarii»

1. Florin - Septembrie 1, 2011

E greu cu aur, da mai greu e fara el.. Sunt pentru exploatarea acelui aur DAR cu efecte minime impotriva mediului ( daca se poate ). Nu imi place aceasta exploatare a planetei indiferent de costuri. Dincolo de resurse, AICI e planeta noastra. In caz ca nu sunt in urma cu stirile, nu cred ca s-a inceput colonizarea unei alte planete. Suntem obligati sa o respectam pe asta, pentru ca pana la urma, ea ne suporta.

atitudini - Septembrie 1, 2011

Corect, planeta ne apartine. Si tocmai de asta trebuie sa fim atenti…

Dar mai sus sunt si alte argumente. Multe de natura economica, dintre care unele arata clar cum afara e gardu (spoit cu aur) iar inauntru e leopardu…

2. sifilicaBLENOrel - Septembrie 1, 2011

excelent!

atitudini - Septembrie 1, 2011

Meritul apartine autorului…🙂

3. Marcel - Septembrie 1, 2011

Atitudini, multzam mult de apreciere. Nu spera sa citeasca cineva eseul asta… mai ales cu atentia cu care l-ai citit tu.

atitudini - Septembrie 1, 2011

Cu placere. La cat inteleg eu din partea economica, argumentele tale par foarte serioase…

Mult mai important este ca nu am gasit multe altele la fel de pertinente (adevarul e ca nu am sapat foarte mult, dar nici nu ar trebui sapat dupa asa ceva).

Am citit si din materialele academiei, am citit si dintre intrebarile ridicate de adversarii proiectului, am citit si raspunsurile…

4. Dragos Dehelean - Septembrie 2, 2011

Salut, Manuel. Cred ca e bine venit articolul si felicitari autorului. Totusi, in timp ce il citeam mi-am dat seama ca obosesc si ca de fapt in asta consta puterea lui de persuasiune – te trece prin toata istoria omenirii, listeaza fapte care nu au legatura cu teza principala, dar prin alaturare par sa o sustina; la final obosesti si daca te intorci la teza principala ramai cumva cu ideea ca proiectul nu trebuie facut. E acelasi mecanism ca la Zeitgeist.

In mod normal daca ar fi fost 2-3 argumente clare, care sa aiba legatura cu teza, le-as fi crezut sau le-as fi contra-argumentat. Asa, nici n-am ce sa spun, pentru ca nu retin niciun argument. Sa ma leg de povestea cu „boala olandeza”? Sa inteleg ca exploatarea aurului duce la intarirea monedei si la scaderea exporturilor, ca dupa aia sa ajung in Spania care a acumulat aur si a ajuns la inflatie? Sa mai trec prin Qatar si Kuweit si sa ajung la tot felul de strategii de dezvoltare, care ele ar fi bine sa fie puse in aplicare, insa avem un guvern incompetent, ca toate guvernele, noroc ca sunt fondurile structurale, insa daca o sa scada pretul aurului atunci exploatatorul o sa intre in panica si o sa uite de reglementarile de mediu si etc. etc.?

Uau! Cam greu de retinut sau inteles ceva. Nu era mai simplu sa ne spuna „daca se va intampla A atunci se va intampla B, iar B este rau”?

Zic si eu…

atitudini - Septembrie 2, 2011

Stiu ca e lung textul. Gandeste-te ca l-am parcurs si am pus intrebari si am venit cu completari aproape inca o data cat textul.

Pe de alta parte, documentatia proiectului este o biblioteca in sine.

Doar in procesul de consultare publica au venit 5600 de intrebari la care RMGC a raspuns individual. Poate si asta e o strategie – sa ingropi omul in text.

Dar eu nu ma multumeam cu simple afirmatii. Aveam nevoie si de argumente. Simple afirmatii am gasit in consultarea publica amintita. Si daca cineva spune atat: RMGC distruge Muntii Apuseni, pentru mine e o simpla afirmatie.

La fel de bine poate spune si RMGC – proiectul e foarte bun.

Am avut rabdarea sa iau fiecare argument din textul lui Marcel si sa il gandesc, sa il analizez. Asa cum i-am spus si lui: in limita a ceea ce pot eu intelege dintr-o argumentatie economica, argumentele par valabile.

Si sunt primele, in afara celor din preambul, pe care le intalnesc si par serioase si solide.

Mai ai vreo sursa de informatii? M-ar ajuta sa mai adun si alte link-uri care sa contribuie cu argumente (si pro si contra).

Merci.

atitudini - Septembrie 2, 2011
Liviu Pop - Septembrie 2, 2011

Nu, nu era bine să scrie un articol care să simplifice lucrurile pentru că în aceași măsură le-ar fi și denaturat. Realitatea nu e simplă, chiar dacă ne-ar conveni mai mult să fie așa. Eu cred că e unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit în limba română în ultimul timp și are meritul de a face accesibile concepte economice sofisticate. Și cred că se adresează unui public care este dispus să-și dedice puțin timp și energie înțelegerii lumii înconjurătoare, nu celor care doresc mură-n gură. Felicitări autorului, sunt sincer impresionat de calitatea argumentării.

5. adrian - Septembrie 2, 2011

http://a-craciunescu.blogspot.com/2011/08/scursuri-cianotice-componenta-chimica.html

am preluat aici la mine un sumar al argumentelor lui Niculae Radulescu Dobrogea. sunt unele pentru o scrisoare deschisa deci mai sumare caci are si altele mai dezvoltate, cu mai multe date statistice

De acord cu ce a fost prezentat aici si, pentru ca mi-am facut masterul in Belgia si am stat acolo 7 luni, tin sa aduc in memorie si situatia acestei tari. In secolul XIX si pana catre mijlocul anilor 1950 daca nu ma insel, zona valona era cea mai dezvoltata caci se baza pe segmentul minier. Dupa aceea lucrurile s-au inversat, minele nu mai functioneaza iar flamanzii au devenit motorul economiei iar acum sunt revensarzi caci au sentimentul ca ii tin pe valoni in spate …

Mai este de spus ca ideile celor de acolo, „in micro” ar fi cu adevara bune dar sunt sabotate tocmai de CJ si CL care inabusa orice alternativa clamand ca singura solutie e mineritul. Fals caci intr-adevar aia de acolo nu vor fi angajati nici ca sa duca un pahar de apa dintr-un loc in altul iar durata de exploatae e prea scurta ca sa se mai chinuie cineva cu pregatirea profesionala. Apoi, argumentul suprem mi se pare faptul ca post exploatare situatia va fi ca si acum cu deosebirea ca vor fi dsparut elementele ce ar putea asigura o dezvoltare durabila fiind teoretic resurse inepuizabile: patrimoniul si peisajul cultural. Deci, astia vin ca termitele consuma tot si pe urma noi toti vom trage ponoasele.

atitudini - Septembrie 2, 2011

Merci pentru link si informatii.

Sa tii cont ca totusi in zona se face exploatare miniera de 2.000 de ani.

Sunt zone intregi afectate deja de exploatari – atat peisagistic cat si prin poluare istorica. La Rosia Montana nu se intra pe teritoriu virgin.

Nu am o situatie exacta, dar cred ca pot strange atat poze cat si date. Vezi imaginile publicate azi pe „Think Outside the Box”: http://totb.ro/foto-cum-arata-natura-reconstruita-dupa-exploatare-abrud-rosia-montana

Faptul ca zona e deja afectata este unul dintre argumentele forte ale RMGC…

6. Bucuresti - Rosia Montana - Septembrie 2, 2011

Zona este afectata in proportie de aprox 15%. Acel 15% este aratat de RMGC in mob obsesiv. Putem pierde restul de 85%, daca incepe nebunia canadienilor.

Ar fi de adaugat ceva la fotografiile de pe Think: ce fac ei este sa acopere sterilul cu un sol artificial. Adica ascund gunoiul sub covor.

Sterilul, cum ii spune numele, este steril, nu poate creste nimic pe el.
Acolo nu va fi niciodata la fel ca inainte de exploatare. Operatiunea aia nu e ecologizare, ci schimbare de culoare a gunoiului.

atitudini - Septembrie 2, 2011

Merci de vizita.

Repet… eu caut argumente care sa stea in picioare. Cel mai rau lucru cand sustii ceva e sa vii cu argumente false sau sa nu te pricepi.

In pozele TOTB este prezentat modul in care arata reabilitarea/renaturalizarea/ecologizarea unei halde de steril. Asa se face peste tot in lume. Procedurile sunt detaliate pe siteul RMGC la partea de mediu – reabilitare si inchidere (http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/reabilitare-si-inchidere-mina-Rosia-Montana.html). Pentru detalii se mai poate sapa. Se gaseste undeva in detaliu procedura: ce se pune, in ce straturi, cum etc.

Asa se face si in SUA si in Spania si in Romania.

Din poze se vede procesul. Nu neaparat asa va arata si peste 5 ani si peste 10. Daca procedura e urmata corect si se face monitorizare, halda va fi colonizata de vegetatie si de tip arbusti si arbori.

Ramane insa partea de instabilitate. Roca aia sfaramata si asezata sub forma de deal nu e foarte stabila.

O abordare pertinenta poate fi: utiati-va la dealul impadurit din stanga. Va place? Uitati-va la dealul din drapta? Va dura 10 ani pana va fi tot acoperit cu iarba. Va dura 20 de ani pana va fi acoperit cu arbusti. Si vor trece 40 de ani pana va avea pe el ceva ce seamana cu padurea. ACCEPTATI ACESTE COSTURI DE PEISAJ IN SCHIMBUL BENEFICIILOR MATERIALE? MERITA?

Duceti-va prin zonele impadurite ale Romaniei si o sa vedeti versanti intregi goi de vegetatie in urma taierilor rase. Este clar ca acceptam astfel de peisaje pentru sume mult mai mici…

La Rosia Montana o buna parte din materialul rezultat va fi folosit la umplerea carierelor. Nu mi-e clar daca vor rezulta depozite de tipul celor din poze. Voi cauta.

Chestia cu sterilul… e poveste. Se numeste steril si de aia nu creste nimic pe el… vax albina crema puca!

Este roca fara sol. Nu este acid sulfuric.

Pe sterilul ala apar ierburi in mai putin de un an, in mod spontan. Dar pana se transforma intr-un deal impadurit, fara ajutorul omului probabil ca trec mai mult de 100 de ani… ceea ce e inacceptabil.

Va rog muuuuult!!! Asa cum eu ma abtin acolo unde nu ma pricep… nu va mai dati cu parerea ca faceti mai mult rau decat bine. Incerc sa adun aici lucruri pertinente si care stau in picioare. Altfel e pierdere de timp.

Chiar m-am saturat de miile de „ecologisti” care sunt specialisti in nimic, dar stiu tot si in detaliu.

Spun asta in cunostinta de cauza si asumat. Sunt ecolog nu ecologist. Adica sunt absolvent de ecologie. V-ati gandit vreodata care sunt diferentele intre 100 de nebuni care se leaga cu lanturile vs. un singur argument spus de un om intelegent la care nu exista raspuns?

Marcel cu asta a venit – argumente solide, pertinente, la care nu am vazut pana acum o contra-argumentatie.

7. atitudini - Septembrie 2, 2011
8. Bucuresti - Rosia Montana - Septembrie 2, 2011

Va multumesc pentru precizari.

atitudini - Septembrie 3, 2011

Cu placere.

Mai astept si alte informatii documentate. Le voi multiplica pe toate.

Orice vom alege in privinta Rosia Montana este bine sa alegem in cunostinta de cauza, informati si bazat pe lucruri clare, dovedite, corecte. Nu basme si povesti. Este in interesul tuturor.

Daca alegem sa distrugem o bucatica de tara si sa ne supunem unui risc pe o perioada de timp, macar sa stim ca alegerea e corecta si exista beneficii clare.

Daca alegem sa respingem proiectul, sa stim ce alternative avem. Zona e afectata de poluare istorica. Elementele de patrimoniu cad pe ele din cauza nefinantarii si delasarii, oamenii isi cauta de lucru….

Si trebuie sa stim si daca nu cumva ne trezim cu daune-interese mai mari decat ne putem permite…

9. tttttttAl - Septembrie 28, 2011

Asa un proiect nu exista nicaieri in lume. Nici o tara nu-si creaza cu mina ei un lac adinc de 180m, inundind sate si comune pop`ulate.
Un lac plin cu 250.000 tone de cianura plus inca citeva sute de mii de alte substante toxice.(1gram de cianura poate omori 10 oameni)
Cianura se duce in apa freatica si de acolo peste tot ( fintini, sisteme de irigatie, sisteme de alimentare cu apa potabila a pop`ulatiei)
Cianura se mai si evapora. Se vor crea nori de ploaie cu cianura.
Va ploua cu cianura peste culturile oamenilor.
Exista fonduri UE de vreo 10x mai mari ca suma, care asteapta sa fie bagata in zona.
Nu se pot aloca acele fonduri pentru ca zona e blocata de acest proiect.
(Nu poti construi nimic acolo pentru ca proiectul vrea sa inunde totul.)
Proiectul este devastator pentru mediu si va polua intreaga Romanie.
Strainii il numesc o „crima impotriva poporului roman”.

atitudini - Septembrie 28, 2011

@tttttttAl
Alo! Aloooooo!

Usor cu pianul pe scari!

Banuiesc ca si matale esti un mare luptator pentru Rosia Montana, nu?

Daca da, si iti pasa, rezuma-te la „like” si „share”. La partea cu argumentele tehnice, lasa-i pe aia care se pricep.

Crede-ma pe cuvant (desi, daca vrei, poti sa iti dau si materialul documentar de rigoare). Chestia cu „va ploua cu cianuri” este nu o „imprecizie” ci „o imbecilitate”.

Scuza-mi limbajul foarte dur. Dar atitudini precum cea pe care o ai tu face mult mai mult rau decat bine. De ce?

Pai daca tu arunci pe piata niste enormitati, care sunt contrazise cu argumente la prima discutie compromiti in acelasi timp, prin contaminare, si problemele serioase si intrebarile incuietoare.

Adica. Daca vine unul care spune „sa nu inceapa exploatarea ca acolo e o poarta galactica prin care circula klingonienii” ii compromite si pe aia normali la cap care spun „vrem o reverificare prin testare aleatoare a listei de metale si a cantitatilor existente pentru a putea stii daca e vorba doar de aur-argint sau mai exista si alte resurse minerale”.

Nu stiu daca ma intelegi…

Scuze inca o data pentru duritate, dar nu esti primul si m-am cam saturat de oameni care au o parere ferma si definitiva doar dupa ce citesc titlu, sau care sunt doctori in tot si nimic…

10. Emilian - Ianuarie 12, 2012

Salut. Sunt Emilian de la eco-style.ro. Uitati linkul articolului nostru despre Roșia Montană:

http://www.eco-style.ro/20120107212/noutati/argumente-contra-proiectul-rosia-montana-gold-corporation-rmgc.html

Sunt prezentate argumente PRO (ale celor de la RMGC), si foarte multe argumente contra. De asemenea sunt si cateva citate din articolul scris de Marcel Ionescu-Heroiu, pe care îl consider foarte interesant și pe întelesul oricui, deși contine si chestii de economie semi-avansata.

Alte cateva mentiuni:
-este corect sa te opui proiectului chiar daca nu ai o soluție pentru ce ar trebui facut la Roșia Montană. Dacă ai și o soluție plauzibilă/sustenabilă este cu atât mai bine, însă dacă nu ai, nu înseamnă că nu te poți opune proiectului. Te poți opune proiectului și doar pentru că esti de părere că România CU proiectul este mai rea decât România cum este exact acum.
-oamenii nu trebuie sa caute neaparat DOVEZI atunci cand analizeaza diferite argumente (pentru că unele nu au cum să vină și cu dovezi palpabile, ceva scris pe o hartie), ci trebuie să le gândeasca cu propriul cap pentru a vedea care sunt valabile pentru ei.
-foarte multe argumente aduse de cei de la RMGC sunt legate de cat de bine le va fi localnicilor din Roșia Montană, sau locuitorilor din zonă, care vor trăi mai bine. Dar…cei de acolo sunt singurii români care o duc prost? Nu. Sunt o gramada în toată țara! De ce am face discriminare față de ceilalți, care n-au avut norocul/ghinionul să se nască pe un munte de aur. De ce ar renunta România la atâtea metale rare pentru ei, și nu pentru alții, care au la fel de multă nevoie?
-mare atentie la beneficiile materiale ale României de pe urma proiectului. Ele sunt TEORETICE, sunt prezentate de RMGC (care doreste demararea proiectului). Am scris mai multe in articol. De fapt, daca s-ar face proiectul, poporul român n-ar avea niciun beneficiu material, sau nu l-ar simti vreodata.
-sunt zeci si sute de argumente contra proiectului RMGC pe internet. bineinteles ca unele dintre ele sunt absurde, altele trase de par, altele exagerate, altele bazate pe nimic, nici măcar pe logică etc.. Bineinteles ca din sutele de argumente, oamenii trebuie să le ia in considerare pe cele pe care le considera valabile. Aici vor aparea diferente, pentru ca oamenii sunt diferiti. Apreciez intentia ta de a strange cele mai puternice argumente dintre cele mai puternice argumente. Insă care sunt criteriile de incadrare ale unui argument ca fiind puternic? De fapt, la orice argument CONTRA proiectului, RMGC ar putea sa dea un raspuns. Ar putea sa vina cu exemple, uite ce a zis institutia nu stiu care, uite ce scrie in studiul nostru, ca este total altfel decât cum spui tu si etc. Deci până la urmă tot la aprecierea personală a fiecărui român rămâne să pună în balanță argumentul contra proiectului, și răspunsul celor de la RMGC legat de acel argument. Deci nu cred ca trebuie eliminate din atentia noastra unele argumente prea usor, doar pentru că par exagerate sau din carti cu povesti. De exemplu faza cu evaporatia din lac si cu ploile acide. Toată planeta e un sistem cu subsisteme. Dacă în acel lac sunt depozitate substante periculoase, atunci vaporii de apa care se evaporă din acel lac vor avea substante periculoase iar când vaporii respectivi se vor condensa si va ploua, picăturile respective de ploaie vor conține din substantele acelea periculoase.
-proiectul RMGC este un proiect ce tine mai mult de interesul national decât de interesul local. Sa nu cădem in capcana de a analiza prea mult argumentele legate de comunitatea locala de acolo.
-complexitatea dezbaterii Roșia Montană face imposibilă epuizarea subiectului într-o pagină-doua, ceea ce înseamnă că cititorii vor trebui sa accepte să depună un mic efort de citire pentru a se documenta despre acest lucru.
-Eu cred că sunt 4 etape care trebuie parcurse IN ORDINE legat de Roșia Montană:
1.convingerea cu argumente a cât mai multor oameni despre dezavantajele pentru România ale proiectului RMGC – consider că această etapă este oarecum suficient dezvoltată – cred ca o majoritate covârșitoare a românilor este deja impotriva proiectului, dar intr-adevar inca mai exista foarte multi romani care nu stiu „care e faza” cu toata dezbaterea Rosia Montana.
2.găsirea unei metode prin care proiectul RMGC să fie oprit. În această etapă trebuie să se țină cont de faptul că românii nu ies in strada, că românii nu reusesc sa se adune, nu sunt uniti, de faptul ca politicienii sunt corupti, de faptul ca administratia centrala nu luptă pentru interesul general al poporului etc (toate demonstrate de istoria recenta a Romaniei – ultimii 10-20 de ani)
3.Aplicarea metodei și oprirea definitiva a proiectului.
4.Găsirea de variante de dezvoltare sustenabilă a zonei Roșia Montană, și aplicarea lor.

Mailul meu este emilian@eco-style.ro. Citiți când aveți timp și articolul de pe siteul nostru, sper să găsiți cât mai multe argumente care să stea în picioare. Multumesc. Emilian.

atitudini - Ianuarie 14, 2012

Merci mult. O sa citesc pe indelete si revin.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: