jump to navigation

False discuții despre biserici și spitale Noiembrie 3, 2015

Posted by atitudini in Atitudini, Diverse, Politica pe malul Dambovitei, Social.
Tags: , , , , , ,
add a comment

FALSA PROBLEMANu mai pot!
Se tot plimbă mesajul cu „vrem spitale nu biserici”…
E falsă discuția! În afară de banii privați nu există niciodată vreo situație în care să se aleagă: ”dăm 100 lei la spital sau la biserică?”.

Și fără argument!!!

Iar dacă intrăm în detalii… zicem așa: de ce capacitate avem nevoie în spitale? Dar în biserici?

Iau un caz unde am date: sectorul 6.
Am numărat 17 biserici (Ortodoxe, Catolice, Baptiste).
Capacitatea lor e de la 80-100 de persoane la 400-500. Un total de cât? 4000? 8000? 10000?
Hai sa zicem 10000. Adică 2,6% din populația sectorului.
În condițiile în care 80-90% se declară Creștini Ortodocși. Adică măcar o dată la 2 săptămâni să treacă pe la o liturghie.
Asta înseamnă că pe hârtie ar trebui să existe o capacitate de 150.000 de locuri în bisericile din Sectorul 6. Și în realitate e de maxim 10.000.

Să o compar cu spitalele?

N-are rost… sunt mere cu pere.

Iar discuția poate merge mult mai departe. Pentru un popă care o joacă politic sau cere bani pe față au de suferit toți ceilalți.
Până și în politică sunt destui care spun ”nu ne judecați pe toți la fel – sunt și oameni verticali în politică”.
În Biserică nu sunt destui care se ocupă de ce trebuie?

Eu am văzut cu ochii mei câți bat la ușa unei biserici, cerând direct de la popă 10 lei pentru un medicament, 20 lei pentru mâncare sau 30 lei să plătească întreținerea. Zilnic. Fără pauză. Mulți! Și popa bagă mâna la arici și dă. Și dacă e gol, pune mâna pe telefon și sună: du-te la X, o să te ajute.

Nu dau nume. Nu contează. Sunt mulți așa. Neștiuți. Că niciunul nu-și arată țâțele în emisiune la Capatos.

Nu mai zic de altele: mâncare, haine, obiecte, meditații etc.

Vrem o discuție serioasă?
Hai să discutăm despre cum ajungem cu șpaga la 10% și nu la 50%. Că acolo e grosul. Să nu fim scumpi la mălai și ieftini la tărâțe.
Hai să discutăm despre cum facem lucrurile ca lumea și nu de mântuială.
Hai să discutăm despre respectarea legilor.
Hai să discutăm despre salarii decente pentru profesori și medici.

Anunțuri

De unde pornim Iunie 2, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , , , , ,
14 comments

Azi, a venit partea a doua a întâlnirii despre care am vorbit pe 13 mai.

Am avut posibilitatea să vedem în sfârşit şi o variantă cu analize şi interpretări a sondajelor făcute la nivel de sector. Plus nişte comparaţii extrem de utile între sectoare. Deci: mulţumim Pro Democraţia!

Analiza conţine 4 subiecte: problemele bucureştenilor, participarea civică, referendumul şi identitatea comunitară.

Pentru ONG-uri, foarte interesante sunt chestiunile de participare. Şi pentru mine.

Pentru mine sunt însă foarte interesante şi rezultatele cu privire la referendum. Am reţinut două slide-uri:

Nenea Poteraş, nici 1000 de limbi de la Radio Bucureşti nu mai curăţă maroul ăla din sondaj (da, am ascultat emisiunea de ieri… cu greaţă!).

Cam asta e ceea ce vor bucureştenii. Contează? Depinde pe cine întrebi…

La cele de mai sus, în dezbatere a fost prezentat şi un apel din partea a patru ONG-uri anonime (Asociatia Pro Democratia, ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei şi Centrul de Resurse Juridice si Transparency International Romania) referitor la revenirea la sistemul de vot cu două tururi pentru primari. Cele patru formează „Alianţa pentru Statul de Drept”. Denumire greşită. Se scrie „Drepţi”, nu „Drept”…

Le puteţi parcurge pe toate pe site-ul Pro Democraţia sau, dacă vă e lene, aveţi aici sondajul cu tot cu analize.

Dacă însă vreţi să aflaţi exact ce vi se pregăteşte, sunaţi la Cotroceni.............

Udrea a născut! Mai 23, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , ,
17 comments
Copilul nascut de Udrea (remarcati nuanta violet gandita pentru a-l proteja de vraji)

Copilul nascut de Udrea (remarcati nuanta violet gandita pentru a-l proteja de vraji)

Şi l-a botezat „Referendum” pe micuţ...

Naşi au fost consilierii generali de la PD, PNG şi PRM.

Viaţa micuţului va fi scurtă însă, fiind programat ca pe 26 iunie să treacă în nefiinţă.

Această trecere în nefiinţă va fi marcată de primele sale cuvinte, sub forma a două întrebări:

– Va doriti o Capitala cu 7 administratii controlate de 217 consilieri alesi pe liste de partid?

– Va doriti ca si consilierii generali sa fie alesi uninominal, asemeni primarilor de sector?

Probabil că exact aceste cuvinte vor fi şi cauza morţii...

Înmormântarea cică o să coste la vreo 2,5 milioane euro.

Coliva ce se va împărţi după va costa vreo 4 miliarde de euro. În fiecare an!

Dragi alegători, votanţi, cetăţeni, bucureşteni, locuitori etc. dacă staţi acasă şi nu vă pasă veţi rămâne doar cu mirosul şi imaginile de la televizor.

Dacă vreţi să simţiţi şi gustul va trebui să vă bagaţi în faţă, să vă declaraţi gradul de rudenie şi cu ocazia asta dreptul la colivă! Altfel, am senzaţia că presupusa mamă va veni cu pretenţii de fecioară şi o să facă parastasul şi toate pomenile de după doar în familie.

Iar dacă partea bună a spiritului balcanic se va impune, avem şansa să transformăm înmormântarea de pe 26 în nuntă!

Şoapte din umbra victimei Mai 21, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , , , , , , ,
7 comments

Sunt unii (mulţi?… puţini?…) care pentru a doua oară văd o victimă în mijlocul Bucureştiului.

Prima dată, victima era cheală, plângea,

şi era proaspăt suspendată. A funcţionat!

Acum victimei i-a crescut părul, chiar blond, umblă pe vârfuri 
Şi acuză găştile şi politicienii de misoginism… Tare!

Şi nu e bine să vorbim despre asta pentru că o victimizăm şi mai tare…

O să îi meargă?

Păi unii o iubesc necondiţionat.

Alţii o iubesc, pentru că dacă n-o iubesc mor de foame.

Unii îi urăsc mai mult pe ceilalţi.

Alţii sunt ajutaţi s-o iubească prin campanii imbecile precum cea cu „votezi <<NU>> sau suferi de <<NESIMŢIRE>>”.

Pentru nehotărâţi, există însă textele de mai jos, cu tot cu autori:

1: Elena Udrea, 18 ianuarie 2011 (sursa: articol pe blogul personal)

Iar în momentul în care dezbaterea se va încheia, nu avem decât să ne prezentăm cu toţii în faţa bucureştenilor şi să le cerem opinia. O astfel de decizie trebuie neapărat să fie luată ca urmare a unui vot. De aceea, propun referendum pentru adoptarea Legii Capitalei. Pentru că nu vreau să fie privit ca un act politic discreţionar şi pentru că bucureştenii merită să fie informaţi despre problemele reale ale Capitalei şi despre ce putem schimba în bine.

2: Elena Udrea, 5 aprilie 2011 (sursa: articol pe blogul personal)

Încă din ianuarie, am spus că nu se va lua vreo decizie fără organizarea unui referendum. Reiterez aici această idee: avem nevoie de consultarea bucureştenilor şi nu se va lua nicio hotărâre împotriva voinţei acestora. Când urnele vorbesc, politicienii trebuie să tacă.

3: Elena Udrea, 14 aprilie 2011 (sursa: articol pe blogul personal)

Ce-şi imaginau Ponta, Antonescu, Chiliman şi Piedone: că noi vom face cale-ntoarsă doar pentru că ei au lansat o campanie de atac la persoană împotriva mea? Iată că s-au înşelat. Suntem decişi să mergem până la capăt cu referendumul. Să-i întrebăm pe bucureşteni asupra mai multor probleme punctuale cu care se confruntă şi care-şi pot găsi rezolvare în perioada următoare, dacă se produce o schimbare administrativă semnificativă.

4: Elena Udrea, 14 aprilie 2011 (sursa: alt articol pe blogul personal)

I se oferă bucureşteanului posibilitatea de a alege în mod real. Întrebările sunt clare şi simple. Acoperă în mare măsură tema principală a Legii Capitalei. Am fi făcut o mare greşeală dacă reduceam referendumul la o singură întrebare. Bucureştenii trebuie să decidă cum va arăta Bucureştiul în 10-20 de ani, nu politicienii. Iar pentru asta, referendumul trebuie să cuprindă un set de întrebări legate de dezvoltarea oraşului.

5: Elena Udrea, 18 mai 2011 (sursa: declaraţie către Mediafax)

Încă de la început am afirmat că Legea Capitalei, o lege a modernizării municipiului Bucureşti, trebuie să fie adoptată de Parlament după informarea şi consultarea cetăţenilor…

…Este evident că, în aceste condiţii, referendumul nu îşi atinge obiectivul urmărit de PDL, acela de informare corectă a bucureştenilor, fiind doar un instrument de manipulare în mâna PSD şi PNL.

Ce s-a întâmplat între citatul 4 şi 5? Păi a vorbit prima victimă. Aia cheală şi plângăcioasă.

6. Traian Băsescu, 18 mai 2011 (sursa: declaraţie într-o conferinţă pe alte teme, normal)

„Nu este nevoie de referendum aici, Parlamentul hotărăşte dacă se desfiinţează sectoarele Bucureştiului”, a spus Băsescu. El a menţionat că este posibil ca cetăţenii să nu fie mulţumiţi de o astfel de decizie, dorind să aibă primar de sector. „Dar cetăţenii nu ştiu ce este în spatele primarului de sector”, a spus preşedintele la conferinţa organizată de Ziarul Financiar.

Nu sunt primul care a remarcat cele de mai sus. Cred că Iosif Buble a scris primul.

Acum, după cele de mai sus, sunt curios: cine-i victima? Blonda sau omul cu ştampila?

Iar dacă omul cu ştampila citeşte cele de mai sus şi tot crede în inocenţa „Legii Capitalei” şi a motivaţiei ce o pune în mişcare… atunci îmi pare sincer rău pentru respectivul.

Şi mai rău îmi pare de cei care nu vor avea şansa să se informeze. Aşa că dacă treceţi pe aici şi credeţi că merită, daţi mai departe.......................

Am aflat cum îl cheamă pe „TU” din „TU FACI LEGEA CAPITALEI”!!! Mai 12, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , , , , , ,
4 comments

Zicea Udrea că:

Şi muream de curiozitate… CINE NAIBA E „TU” ĂSTA?!?!?!

Ştiam cine nu e: „Nici Oprescu, nici Chiliman, nici Piedone, nici Udrea”

Ei bine, tocmai am aflat! Uitaţi-i moaca:

Şi cică îl cheamă Vasile Gherasim…

Cum devine chestiunea?

Păi în timp ce bucureştenii se dau de ceasul morţii cu referendumul, cu 7 întrebări, cu 4, cu 1, cu decalare şi devansare, cu campanii şi contra-campanii, cu site-uri şi contra-site-uri, cu costuri şi alte alea, nenea Gherasim, vopsit frumos în portocaliu, vine cu următoarele lucruri spre adoptare în Parlament:

Sectoarele municipiului Bucureşti sunt subdiviziuni-administrativ teritoriale, fără personalitate juridică.

Autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti, prin care se realizează autonomia locală sunt Consiliul local al municipiului Bucureşti, ca autoritate deliberativă, primarul şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.

Alegerea consilierilor din Consiliul local al municipiului Bucureşti se face prin scrutin uninominal.

Consiliul local al municipiului Bucureşti este compus din 84 de consilieri.

etc.

Mi se pare mie sau cele de mai sus seamănă cu ce scrie aici? Adică în Legea Capitalei? Nu cred că mi se pare. Cred că sunt identice!

Adică în timp ce fraierii fac referendum şi dau cu ştapila în întrebări imbecile (puse de şmecheri), pe uşa din dos se stabileşte ce trebuie să iasă.

Nu contează că doar între 11% (sectorul 1) şi 24% (sectorul 5) dintre bucureşteni doresc desfinţarea sectoarelor. Astea sund detalii… Şi cine sunt bucureştenii să decidă astfel de lucruri? Bucureştenii să facă referendumuri, că deciziile şi regulile jocului le fac băieţii şmecheri (şi cu şefa lor, mai şmecheră ca şmecheria însăşi).

Pentru curioşii care vor să vadă toate amendamentele au aici un link cu documentul de la comisia de administraţie a Parlamentului.

Tot pentru curioşi, Pro Democraţia tocmai a terminat o serie de sondaje, câte unul în fiecare sector, care prezintă situaţia reală, nu cum ar dori-o Gherasim, Udrea sau restul portocaliilor.

Într-o democraţie normală, într-o astfel de situaţie, s-ar…. nu s-ar nimic. Că într-o democraţie normală situaţii atât de aberante nu pot apare. Dar în mahalaua numită România cele de mai sus se întâmplă şi sunt chiar banale. Asta o demonstrează şi lipsa de reacţie după primul articol pe această temă (scris de Rareş), reluat apoi şi de Chiliman.

Avantajele analfabetismului Mai 9, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , , , , , , ,
6 comments

Citeam un articol al unei colege…

40,4% dintre tinerii de 15 ani (în 2009) se încadrează la categoria semianalfabeţi. Dacă luăm în calcul şi matematica, procentul creşte la 47%.

În 2012 sunt tocmai „copţi” pentru vot…

Şi pentru că am avut o discuţie în weekend pe tema participării la vot, am vrut să mă uit un pic şi peste cifrele exacte. În Bucureşti, situaţia stă aşa:

  • parlamentare europene, 2007: 21,2% (sursa)
  • locale 2008: 31,49% (sursa)
  • parlamentare 2008: 30,52% (sursa)
  • parlamentare europene 2009: 16,32% (sursa)
  • prezidenţiale 2009: 50,97% (sursa)

Numărul de electori pe liste (aproximativ): 1.750.000

Nu cred că pentru localele din 2012 îşi face cineva iluzii la o prezenţă mai mare de 30% în Bucureşti.

Asta înseamnă 525.000 de voturi.

De aici începe partea „frumoasă”.

Dacă împărţim pe colegii uninominale Bucureştiul, aşa cum vrea Udrea, o să iasă vreo 85 de moşii. Normal că şi ţugulanul o să vrea uninominale, că sună urât treaba cu „listacii”. Faptul că practica (în România) a demonstrat inutilitatea sistemului şi efectele sale perverse, este un detaliu, nu? Câteva detalii pe acest subiect găsiţi la Lilick.

525.000 voturi / 85 colegii = 6.176  voturi / colegiu.

Ţinând cont că cine-mparte parte-şi face, împărţirea va fi făcută în aşa fel încât voturile să se concentreze (nu intru în detalii că sunt plicticoase dar în ele stă esenţa).

Asta înseamnă o ajustare cu o medie de 20% a dimensiunii unui colegiu (la care se adaugă delimitarea graniţelor portocalii, adică a zonelor unde PD-ul stă mai bine).

În felul ăsta, într-un colegiu bine desenat vor fi cam 4.940 de voturi.

Şi tot aşa, majoritatea simplă a unui astfel de colegiu va fi reprezentată de doar 2.471 de ştampile bine puse.

Din cele 85 de colegii sunt suficiente 43 pentru o majoritate simplă în Consiliul General modificat.

În voturi, asta înseamnă 43 colegii X 2.471 voturi = 106.253 voturi.

O logică elementară spune că jumătate din aceste voturi se pot obţine prin mobilizare internă şi „designul” colegiului.

Mai rămân de rezolvat cam jumate, adică un pic peste 50.000 (53.126 ca să fiu exact).

De aici încolo, povestea începe să se lege de titlu.

Un om normal s-ar simţi jignit în faţa unei oferte de tipul 50 euro/votul. Dar la fel s-ar simţi şi unul dintre cei 40% care citesc pe silabe? Nu cred. Sunt oameni pentru care kilogramul de zahăr sau hârtia foşnitoare sunt mult mai concrete şi apetisante decât orice altceva. Dovezi? Uitaţi-vă în dreapta. Si aici mai găsiţi câteva sute de imagini parcă trase la indigo cu „valorile” mioritice.

Ce înseamnă în bani acest efort? Păi 53.126 X 50 euro = 2.656.300 euro.

Trăieşte cineva cu senzaţia că este o sumă prea mare? Păi ştiu o blondă care singură-singurică a reuşit să se împrumute mai mult de atât la bancă. Pe persoană fizică!

Este evident că alfabetizarea nu este incompatibilă cu regulile de piaţă. O demonstrează Preda, Tismăneanu, TRU, Carp, Stanomir. Liberali sau nu, toţi au avut preţul lor, doar că un pic mai mare de 50 euro.

Avantajul inculturii este că îţi poţi cumpăra o majoritate cu şpaga de la un singur contract.

Q.E.D.

Intrebarile de la referendumul din Bucuresti – ce s-a votat in Consiliul General Aprilie 13, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , , ,
11 comments
  1. Sunteţi mulţumit de modul în care s-a dezvoltat capitala?
  2. Vă doriţi o capitală cu 6 sectoare şi o singură administraţie?
  3. Vă doriţi o capitală cu 6 sectoare şi 7 administraţii?
  4. Sunteţi mulţumiţi de curăţenia în Capitală?
  5. Vă doriţi o arhitectură unitară pentru Bucureşti?
  6. Sunteţi de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?
  7. Sunteţi de acord ca Bucureştiul să fie condus de Primarul General şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti?
Elena Udrea din spate

Dragii mei, acestea sunt întrebările. Ăsta este „referendumul” lu’ Udrea.

Nu vă mai întreb ce părere aveţi. Vă dau în schimb încă o informaţie: orice iese, PD-ul o să vină cu Legea Capitalei în Parlament.

Ce întreb eu este: în aceste condiţii, care sunt paşii?

Pentru că bucureştenilor nu le pasă. Sunt sătui, dezamăgiţi, plictisiţi. De 20 de ani au parte de 99% promisiuni şi 1% realizări. Nu îi mai interesează ce culoare are carnetul de partid al celui care-i cere votul.

Iar lucrurile de mai sus vin peste o cultură democratică aproape inexistentă, peste o lipsă de valori combinată cu valori false şi peste o situaţie economică în cădere.

Deci? Care sunt paşii?

.

P.S. Data referendumului este duminică, 19 iunie, 2011.

S-a votat cu 29 voturi pentru, 18 împotrivă şi 2 abţineri la „Proiectul de hotărâre privind aprobarea desfăşurării referendumului local cu privire la modificarea organizării administrativ-teritoriale şi a funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti”

„Sunteti de acord cu centralizarea administrativa a Municipiului Bucureşti prin transferul atribuţiilor de la primăriile de sector către primăria Municipiului Bucureşti” era propunerea de întrebare (unică) lui Oprescu. Tot el propusese 29 mai ca dată.

Sper că e clar.

Uninominal? OK. Dar pe bune, în două tururi! Te ţine? Aprilie 11, 2011

Posted by atitudini in Politica pe malul Dambovitei.
Tags: , , , , , , , , , , ,
5 comments

Este clar că madam e deranjată de toate corturile şi voluntarii PNL care zilnic adună susţinere pentru referendum.

La fel de clar e şi faptul că nu mai poate opri referendumul.

Reacţia?

şi favoritul meu:

Am auzit că mai sunt şi altele. Dar cel mai dulce este cel cu uninominalul.

Care este ideea din spate?

Păi este foarte simplu.

PD-ul a pierdut complet Bucureştiul. Şi în perspectiva lui 2012 este tragic.

Ce poate face?

Schimbă regulile jocului.

Nu are candidat viabil de primar aşa că la potul cel mare nu se poate gândi. Nici la primăriile de sector nu mai are vreo şansă.

Aşa că elimină primăriile de sector şi concentrează puterea în Consiliul General.

Cum ia Consiliul General?

Păi îl trece pe persoană fizică.

Adică pe uninominal. 55 de colegii. Şi pentru că bizonului cel mai mult îi place mirosul banului, asta este ce va oferi. Este nevoie de 28 din 55 de colegii. Restul nu contează. Iar cele 28 de colegii se obţin cu muuuulţi bani şi cu un design adecvat (adică la delimitare se ţine cont de nişte mici criterii precum număr de voturi la ultimele alegeri şi nivel de trai/sărăcie).

Dar asta nu mai funcţionează dacă uninominalul este uninominal, adică la fel ca la primar: în două tururi.

Aşa că tanti vrea uninominal într-un singur tur, fără primării de sector şi cu puterea în mâna Consiliului General.

O să reuşească?

Depinde de cât de bine reuşesc PNL şi PSD să explice poporului şmecheria din spate. Şi de cât de mult vrea să înţeleagă poporul ce se întâmplă cu el.

Dacă poporul încă e convins că Udrea & Co. nu doreşte decât binele ţării iar pentru asta este capabilă şi de sacrificiul suprem atunci… vorbesc singur.

%d blogeri au apreciat asta: